Clasa: Utilizator
Pentru a fi pe deplin sinceră, în urma acestei lecturi, eram complet dezorientată în sensul în care complexitatea mesajului textului m-a covârșit, împedicându-mă din a-mi forma o opinie clară asupra sa. Cu toate acestea, după un lung conflict intern privitor la plăcerea (sau, din contră, displăcerea textului), am realizat faptul că aceasta este una dintre puținele cărți despre care nu pot să îmi ofer opinia într-un mod atât de simplist. Cred că singurul lucru ce mi-a displăcut la ea a fost reacția internă stârnită de evenimentele cărții, abătându-mă de la principiile setate anterior prin tema de gândit pe care o oferă.
Potrivit și titlului, acțiunea se bazează pe personajele eponime (principale menționate încă din titlu) Narcis, respectiv, Gură-de-Aur. Cartea prezintă două fire narative distincte; pe de o parte, viața lui Narcis, ajuns dascăl la o vârstă fragedă, părând detașat emoțional de elevii săi, iar, pe de altă parte, viața lui Gură-de-Aur, noul elev al lui Narcis, ce nu se poate regăsi în viața monahală. Începutul nu divulgă în niciun fel evenimentele ulterioare ce separă povestea celor doi, din cauza faptului că acesta descrie relația inițială a lor ce se întărește treptat. Căutând sprijin moral, un călăuzitor „spiritual” pentru viitorul său ce, din perspectiva lui, este unul ambiguu, Narcis este cel care îi sare în ajutor.
Deoarece suntem pe platforma oamenilor implicați, voi accentua în special voluntariatul, ajutarea comunității, ce reiese din carte. Un prim astfel de act este însuși ajutorul oferit de Narcis în călăuzirea lui Gură-de-Aur. După nenumărate discuții cu el, Narcis conștientizează faptul că o astfel de viață religioasă nu este una potrivită pentru Gură-de-Aur, ființă aventuroasă ce tânjește în mod perpetuu după noi experiențe pe care o asemenea cale nu i le-ar aloca. În acest sens, prin a face apel la trecutul elevului său, Narcis îl face să realizeze care sunt propriile sale dorințe, implicit, începându-i adevăratul traseu în viață.
Deși personajele sunt conturate în antiteză, poate fi constatată o anumită similitudine între ele prin experiențele emoționale asemănătoare. Astfel, Narcis devine o figură paternă pentru elevul său prin diferența de vârstă dintre cei doi, indiferent cât de mică, având opțiunea de a îi vorbi lui Gură-de-Aur din propria experiență. Prin aventurile la care a fost încurajat să participe, Gură-de-Aur își schimbă comportamentul, dar mai ales mentalitatea. Concomitent, cartea arată faptul că, deși deseori oamenii pornesc din același loc, trăirile lor sunt elementul ce îi diferențiază de restul, modul în care decid să își petreacă timpul și lecțiile ce derivă din acestea. Făcând o paralelă cu voluntariatul, în acest fel, fiecare eveniment este privit de fiecare voluntar dintr-o perspectivă complet unică, determinându-i inconștient să dobândească cunoștințe și aptitudini unice, variind de la un voluntar la celălalt.
În continuare sunt detaliate aventurile lui Gură-de-Aur, drumurile celor două personaje protagoniste separându-se. Spre final, Gură-de-Aur se găsește într-o situație ce îl apropie de moarte, cel care îl salvează fiind iarăși Narcis, repetând actul său voluntar salvator. Totuși, nu după mult timp, realizăm sacrificiul pe care l-a făcut Narcis pentru elevul său, neoferindu-și sieși aceeași opțiune de a duce o viață împlinită și fiind în continuare blocat într-o poziție ce nu îi oferă fericirea mult râvnită de alții, fiind „blocat” în cariera sa religioasă pentru restul vieții sale. În acest context, un alt act voluntar este istorisirea experiențelor prin care a trecut Gură-de-Aur după ce este salvat de dascălul său, oferindu-i lui Narcis o perspectivă asupra unei vieți împlinite pe care ar fi putut să o aibă. Această relatare este de fapt ceea ce îl face pe Narcis să recunoască propria nefericire, Gură-de-Aur ajutându-l la rândul său să își găsească drumul în viață, deși târziu prin imposibilitatea de a trăi pe propria piele evenimentele.
Cu toate că am subliniat majoritar actele de voluntariat, cartea este demnă de a fi citită prin tema pe care o abordează, oferindu-ți o perspectivă mai clară asupra lucrurilor ce te fac fericit. Până veți începe lectura, vă las cu un citat despre care pot spune (în mod simplist) că mi-a plăcut din cartea „Narcis și Gură-de-Aur”:
„Noi doi, dragă prietene, suntem soare şi lună, suntem mare şi uscat. Scopul nostru nu este de a ne contopi unul într-altul, ci a ne recunoaşte reciproc şi a învăţa să vedem şi să respectăm fiecare în celălalt ceea ce e contrariul şi completarea sa.”
Ultima editare 23/02/2023 15:03