Clasa: Moderator
Stop! Oprește-te din ceea ce faci și vezi filmul ăsta! După ce l-ai văzut, întoarce-te și citește recenzia pe care am scris-o.
Acum că ai văzut cu siguranță filmul, hai să luăm fiecare personaj în parte, pentru a putea discuta cu privire la întreaga atmosferă a filmului și să dezbatem mesajul din spatele textului. Cu ocazia aceasta, te și invit să comentezi în cadrul acestui topic, cu privire la întreg filmul.
Mai întâi, să începem cu începutul, nu? Acțiunea filmului are loc în Coreea de Sud, într-una dintre casele-beci ale blocurilor construite în respectiva zonă. Cartierul în care are loc acțiunea, este unul deosebit de sărac, în care oamenii trăiesc la limita existenței. În apartamentul-beci în care are loc prezentarea personajelor principale, îi întâlnim pe Kim Ki-taek (tatăl), Choong-sook (mama), Ki-jung (fiica, aflată în jurul vârstei de douăzeci de ani) și Da-hye (fiul, asemănător ca vârstă cu sora sa). Aceștia trăiesc în niște condiții greu de suportat, fiind înconjurați de gândaci, de lipsa educației și de perspective de viață înguste.
Totul ajunge să se schimbe într-o noapte, atunci când fiul, Da-hye, se întâlnește cu unul dintre bunii săi prieteni, Min, care îi propune să ofere meditații la engleză unei fete ce provine dintr-o familie înstărită. De aici, întregul șir narativ al poveștii devine al naibii de interesant. Întreaga familie ajunge să lucreze în casa celor înstăriți, iar aici putem observa o paradigmă contrastantă de-a dreptul fascinantă. Nu este neapărat o idee revoluționară cea în care observi diferențele de clasă socială între două familii, dar felul în care această idee este transpusă în film, cu finalul neașteptat, face din acest film o capodoperă artistică.
Pentru că articolul ar fi prea scurt dacă nu aș vorbi despre fiecare personaj în parte, haide să o facem și pe asta:
Ki-jung: Este, probabil, personajul meu preferat din întregul film. Prin prisma inteligenței sale șirete și a eleganței pe care o debordează, în ciuda mediului sărăcăcios din care provine. Este șireată și întotdeauna folosește replici inteligente, când are ocazia. În același timp, știe să se impună în fața oricărei persoane, indiferent de statutul social al acesteia. Momentul morții ei m-a lăsat mută, chiar nu mă așteptam ca așa ceva să aibă loc în desfășurarea acțiunii. Este și mai trist momentul atunci când realizezi că dacă Yeon-kyo nu ar fi intrat în bucătărie puțin mai devreme, tot momentul ar fi putut fi evitat.
Park Da-hye: De la începutul textului l-am considerat ca fiind un personaj simpatic, care îți produce zâmbetul pe buze atunci când îl vezi. Evoluția sa pe parcursul filmului este fantastică de-a dreptul! Mi s-a părut foarte interesant firul narativ în care Park Da-hye ajunge să o facă pe Ki Woo, fiica familiei înstărite, să se îndrăgostească pe el. Este interesant de analizat felul în care singurătata fetei o face să se îndrăgostească de el, în ciuda faptului că nu știe multe lucruri despre el. Finalul reprezintă punctul culminant al evoluției sale, felul prin care își salvează tatăl fiind de-a dreptul înduioșător.
Park Chung-sook: Mă jur că mi-aș dori să mănânc ceva pregătit de către ea! În film, aceasta ajunge să ocupe rolul vechiei servitoare, acum trebuind să se ocupe de curățenia casei și de gătit. Ea este mama celor două personaje amintite mai devreme, iar momentul în care am simțit frică față de persoana ei, a fost cel în care Gook Moon-guang, vechea îngrijitoare. Am putut simți cum tensiunea de pe fața ei îmi atinge sufletul. În final, nu ai cum să nu simți o durere profundă cu privire la persoana ei, având în vedere că fiica ei s-a dus la Domnul, iar soțul său este dispărut.
Kim Ki-taek: Probabil personajul cu cea mai șocantă evoluție din întreg filmul. Felul în care ajunge de la un bărbat cu doi copii și o soție, într-o lume săracă, trăind într-un apartament-beci, la un șofer pentru o familie bogată, iar în final prizonier prin propria sa voință, pentru a nu fi descoperit de către autorități, este de-a dreptul fascinantă. Momentul în care Yeon-kyo vorbește la telefon în mașină, cu picioarele pe scaunul din față al pasagerului, vorbind despre cât de bună a fost ploaia, m-a înfuriat până peste limite. Nevroza de pe fața lui Kim Ki-tae în acel moment, știind că și-a pierdut o mare parte din micuța avere agonisită, din pricina ploii, este de nivelul fantasmagoricului. Finalul, în care el scapă cu bine din beciul casei celor bogați, m-a făcut să vărs o lacrimă mititică pe obraz.
Yeon-kyo: După cum ați observat, personajul interpretat de cître actrița genială, nu mi-a ajuns la suflet. Este genul de mamă disperată care își ține odraslele în puf, fiind obsedată de control. Nu se pricepe la nicio treabă din „gospodăria” lor luxoasă, neștiind cum ar trebui să păstreze curățenia, să gătească sau să comunice cu cei doi copii ai ei, trăind într-o ignoranță care este greu de privit. Înțeleg că acesta este și scopul întregului personaj, acela de a te enerva până peste măsură, astfel pot spune că actrița chiar a avut o performanță uimitoare, întrucât m-a putut face să simt acest sentiment de ură și dispreț.
Park Dong-ik: Corporatistul clasic cu bani, efectiv doar atât am de spus despre el. Un caracter stereotipic foarte bine interpretat. Ca să fiu sinceră, mă așteptam ca pe parcursul filmului să aflăm că își înșală nevasta, dar nu a fost cazul. Moartea sa m-a lăsat puțin cam rece, nu am suferit pentru el.
Da-hye: Un simpatic mic, la prima vedere, dar ajungi odată cu timpul să realizezi cât este de râzgâiat cu adevărat, cum nu are respect pentru mâncare, cum ajunge să strice vacanța plănuită de părinți pentru ziua lui, cum se preface că ar fi vreun geniu neînțeles la vârsta de patru ani, ale cărui mâzgăleli sunt considerate de către mama lui opere de artă. Cu siguranță, ceea ce a pățit în clasa I, acel eveniment traumatic, l-a afectat, dar întreg luxul nonsensic în care trăiește, consider că l-a afectat mai tare din punct de vedere psihologic.
Ki Woo: Solitudinea sa comportamentală mi s-a părut reconfortantă. Am putut empatiza cu felul în care aceasta se raporta la restul lumii din jurul ei, și nu o condamn pentru faptul că s-a îndrăgostit de Park Da-hye, având în vedere faptul că firea ei este una introvertită.
Moon-gwang: Nebunie curată ceea ce se întâmplă cu personajul ei, nu alta! Felul în care a fost dată afară de la slujba ei, este inteligent, având în vedere faptul că familia cea săracă ajunge să abuzeze de alergia sa pentru piersici. M-a durut puțin să văd tristețea de pe chipul ei, atunci când a fost concediată, dar când și-a refăcut apariția la casa celor bogați, întreaga poveste a luat-o razna! Grija pe care i-o arăta soțului ei este pe cât de mângâietoare, pe atât de bizară.
Geun-se: Ultimul personaj despre care vorbim, dar cu siguranță nu cel din urmă. Un mix între șocant, bizar, nebun și sadic, acest personaj mi-a provocat un amalgam de sentimente, iar finalul m-a făcut să mă uit în gol pe perete vreo cinci minute. Un personaj care prezintă crudul adevăr al oamenilor ce provin din cea mai de jos pătură a societății.
De asemenea, Doamne! Cinematografia acestui film este cu siguranță magică, fiecare cadru părând a fi filmat la milimetru, iar contrastul de culori și îmbinarea dintre acestea, îți transmite sentimentul perfect în corelație cu povestea. Am rămas efectiv gură cască la cadrul luat în beciul casei familiei înstărite, cel în care tatăl aleargă după Geun Se, cel ce stă ascuns în beciul casei. Faptul că întreg cadrul este cursiv, nefiind vreo tăietură în execuția sa, și la o asemenea rapiditate, este de-a dreptul uimitor.
Acum că am atins puțin subiectul filmului, este timpul să discutăm și despre actele de voluntariat din acesta. Să vezi o familie atât de unită, în a-i păcăli pe cei ignoranți cu privire la problemele celor din clasa de jos, te unge pe suflet. Colaborarea dintre cei patru membrii ai familiei ne arată încă odată faptul că unde-i unul puterea este minimoră, dar unde se strâng mai mulți, aceasta are sorți de izbândă. De asemenea, la un moment dat, fiica familiei de bogătași, îi ajută pe tată și pe copii acestuia să scape dintr-o situație uimitor de stresantă, din pricina căreia întregul lor plan ar putea fi descoperit. De asemenea, faptul că Min îl ajută pe Da-hye, oferindu-i informația cu privire la fata bogată care are nevoie de meditații la limba engleză.
Concluzionând, pot spune cu mâna pe inimă că este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2019, întrucât ne arată două realități aflate în antiteză, într-o manieră pe care nici măcar nu știu cum să o descriu, atât de bună este. Înțelegi perfect mesajul pe care regizorul Bong Joo-ho dorește să îl transmită, finalul lăsându-te într-o stare de șoc.
Pe final, vă las citatul meu preferat din film:
„-Știi ce tip de plan nu dă greș niciodată? Planul care nu există. Dacă îți faci un plan, viața nu îl va face niciodată să reușească în felul în care îți dorești.”
Ultima editare 01/12/2022 17:05
Clasa: Utilizator
test
Ultima editare 10/12/2022 21:09
Clasa: Utilizator
Cumpărarea unei uși nu este doar https://www.doar.com/ o alegere practică, ci și una estetică. Indiferent dacă renovezi sau construiești, o ușă de calitate aduce siguranță, izolație termică și un plus de stil locuinței tale. Găsește modele moderne, clasice sau minimaliste, potrivite pentru orice gust și buget....
Ultima editare 21/04/2025 19:07